Sarcina obtinuta prin metode de RUA nu este cu mult diferita fata de sarcina obtinuta spontan in ceea ce priverste evolutia ei pe primul trimestru. Exista bineinteles diferente semnificative legat de tratamentele asociate de sustinere in cazul unei sarcini obtinute prin RUA si o sarcina obtinuta spontan, care poate evolua foarte bine si fara tratamente speciale sau de sustinere.
Primul test care pune diagnosticul de sarcina este testul beta hCG pozitiv efectuat din sange la aprox 10-14 zile de la finalizarea unei proceduri de RUA. Ritmul de crestere al acestei valori, atunci cand testul beta hCG se repeta in evolutie, arata daca implantarea embrionului se desfasoara corect si eficient sau nu. Din pacate la aceasta etapa de evolutie, in afara de schemele de tratament asociate procedurii de RUA, care vor trebui continuate pe tot parcursul trimestrului I de sarcina, nu exista alte optiuni terapeutice pentru a influenta evolutia in bine a implantarii.
Prima ecografie care pune diagnosticul de sarcina clinica este efectuata la aprox 10 – 14 zile de la testul beta hCG pozitiv. La aceasta ecografie putem vizualiza una , doua sau toate elementele descrise mai jos:
- Sac gestational
- Vezicula vitelina – o anexa a structurii embrionare care ii asigura suportul nutritiv pana la dezvoltarea placentei
- Embrionul – structura distincta care poate fi masurata pentru aprecierea varstei gestationale
- Embrion cu pulsatii cardiace vizibile cu ochiul liber sau , daca aparatul ecografic este performant, acestea se pot inregistra pe un grafic si se pot si auzi sub forma unui ritm cardiac; prezenta pulsatiilor cardiace certifica faptul ca sarcina este in evolutie.
Aceasta ecografie poate preciza, in functie de etapa de evolutie a implantarii, urmatoarele lucruri:
- Numarul de saci gestationali implantati (rata de implantare find raportul dintre numarul de saci gestationali vizibili ecografic si numarul de embrioni transferati in uter)
- Etapa de evolutie
- Varsta gestationala
- Evolutivitatea sarcinii